Marcați
Oraș pe cale de dispariție
Situația demografică a Republicii Moldova se înrăutățește în fiecare an. Tot mai multă lume aptă de muncă ia calea străinătății, în căutarea unei vieți mai bune, iar din această cauză, tot mai multe localități rămân pustii. Un exemplu elocvent al politicilor păguboase pentru țară, care au dus la depopulare, este orașul Frunză din raionul Ocnița. În ultimii nouă ani, populația localității s-a micșorat de aproape patru ori. Asta pentru că oamenii își pierd locurile de muncă și nu mai au perspective de dezvoltare.

Orașul Frunză împlinește în acest an jumătate de secol de la înființare. În scurta sa istorie, a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă și o degradare pe măsură.

Orașul Frunză din raionul Ocnița a fost înființat în 1969. Întreprinderile de bază erau fabrica de zahăr și fabrica de acid citric. În cei mai fericiți ani ai săi, avea o populație de peste 3.000 de oameni. După obținerea însă de către Moldova a independenței și adoptarea cursului proeuropean aceste întreprinderi s-au închis. Cei mai mulți dintre localnici au plecat în căutarea unei vieți mai bune peste hotare, așa că populația orașului s-a redus cu aproape o treime, așa că a fost supranumit oraș-nălucă.

La începutul anilor 70 ai secolului trecut, în orașul Frunză veneau specialiști din toată Uniunea Sovietică. Mulți rămâneau acolo pentru totdeauna, deoarece nivelul de trai în oraș era foarte înalt. Primarul localității, Vladimir Copețchi își amintește cu nostalgie de vremurile când orașul înflorea și regretă reformele implementate în anii independenței, care au dus la distrugerea lui.

«Era cel mai înfloritor oraș, în care oamenii nu știau ce înseamnă să nu ai apă, în orice timp al zilei sau al nopții, în orice timp al anului. Nu știau ce înseamnă lipsa apei calde sau a încălzirii. Orașul era iluminat peste tot, pe timp de noapte. Oamenii o duceau aici foarte bine. Salariile erau foarte bune. Fabrica de zahăr era una dintre cele mai bune din Moldova și din URSS. Ocupau primele locuri. Fabrica de acid citric producea un acid citric de calitate. Au venit însă timpurile când, masiv, printr-o semnătură - privatizarea! iată că au ”părihvatizat”... fără a se gândi unde vor merge oamenii, ce vor face copiii, vârstnicii...”, a declarat Vladimir Copețchi.

După închiderea, în anul 2000, a ambelor fabrici, populația localității a început să se reducă dramatic. Oamenii spun că nu mai aveau unde să lucreze. Acum, cei care au plecat nu mai doresc să revină și nici nu au pentru ce, iar tinerii din localitate nu văd nicio perspectivă în orașul natal.

Cei care încă nu au reușit să plece din orașul Frunză s-au angajat în orașele din apropiere. Primarul Vladimir Copețchi spune că, pentru a restabili orașul, este nevoie de investiții enorme.

„Tinerii au plecat, în căutarea câștigului, în Rusia, Ucraina. Au rămas doar vârstnicii. Nu este nimic de lucru în oraș. Unii merg la Ocnița, alții - la Otaci, aici, aproape. În rest, nu este nimic, nu funcționează nicio producție. Dacă vor veni investiții din Rusia, desigur că, pe baza acestor clădiri, se poate de construit ceva. Altfel, nimeni nu va reuși să restabilească orașul”, a spus primarul.

În momentul destrămării Uniunii Sovietice, orașul Frunză avea o populație de peste 3.000 de oameni. Conform datelor de la ultimul recensământ, acum, în localitate au rămas 790 de oameni.

NTV Moldova
menu
www.ntv.md © 2016-2018 Toate drepturile rezervate
Reproducerea, traducerea și utilizarea informațiilor publicate pe acest website este permisă numai cu indicarea sursei (www.ntv.md).